Epoca de aur – E o expresie pe care o întîlnim în limbile tuturor popoarelor și are sens de epocă fericită, de belșug, glorie, pace; iar dacă ne referim la istoria artelor sau a științei, înseamnă o epocă de mare înflorire și strălucire. Ea a îost folosită pentru prima oară de poetul grec Hesiod care a trăit în secolul al VIII-lea î.e.n. Se află în poemul lui Munci și zile, în care împarte istoria lumii în cinci epoci sau vîrste, dintre care prima: „epoca de aur”, epoca patriarhală, de sub semnul lui Saturn, era aceea cînd oamenii „trăiau ca zeii, fără a munci și fără a suferi”. Tema a fost mai tîrziu reluată de Ovidiu în Metamorfozele (I) și, rînd pe rînd, de alți poeți. Scriitoarea franceză Lezay-Marnésia, din secolul XVIII, în Pièces fugitives (Épitre à mon curé – versul 33), spunea că „Lâge dor était lâge ou lor ne régnait pas” (Epoca de aur era tocmai aceea cînd nu domnea aurul). Dar ideea în sine a unei „epoci de aur” e într-adevăr poezie și fantezie. Se mai folosesc, cu valoare identică, formele: vîrsta de aur, veacul de aur, vremile de aur… LIT.